Se afișează postările cu eticheta treapta 05 - Despre pocăinţă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta treapta 05 - Despre pocăinţă. Afișați toate postările

Despre trezvie și rugăciune

„Prigonește-te pe tine însuți și vrăjmașii tăi alungați vor fi în apropierea ta.
Împacă-te cu tine însuți și se va împăca cu tine cerul și pământul.
Stăruiește-te să intri în cămara ta cea dinlăuntru și vei vedea cămara cea cerească, pentru că și una și alta e același lucru și intrând în una le vezi pe amândouă.
Scara împărăției acelora e înlăuntrul tău, e ascunsă în sufletul tău.
Scufundă-te în tine însuți de păcat și vei găsi acolo ascunzișuri pe care vei fi în stare să te ridici.“

(Sf. Isaac Sirul din Sbornicul p 305 - Cuv. 2, pag. 10, Ep. Teofan. Despre trezvie si rugaciune, Sf. Isaac, Q 14).

Tipuri ale smereniei

“Alta este smerenia mâhnită a celor ce plâng şi alta, mustrarea conştiinţei vecină cu deznădejdea a celor ce păcătuiesc încă; şi alta, fericita bogăţie a smereniei ce se iveşte în cei desăvârşiţi prin lucrarea lui Dumnezeu. Să nu ne grăbim să o aflăm pe cea de a treia prin cuvinte. Căci în zadar vom alerga. Iar semnul celei de a doua este răbdarea desăvârşită a defăimării. Căci deprinderea rea de mai înainte chinuieşte de multe ori şi pe cel ce plânge. Şi nu e de mirare”. (Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv.5, cap.9, în Fil.rom., vol.IX, p.150,151)

Să nu ieşim din luptă când cădem

12) Să nu te turburi de cazi în fiecare zi, nici să ieşi din luptă. Ci stai bărbăteşte şi, cu siguranţă, îngerul care te păzeşte va preţui răbdarea ta. Rana ta este uşor de tămăduit cât este încă proaspătă şi caldă. Dar cele învechite, neîngrijite şi învârtoşate, sunt greu de vindecat şi au nevoie de multă osteneală, de fier, de brici şi de focul ce le însoţeşte pentru vindecare.
(Cuvântul 5 - Despre pocăinţa cea făcută cu grijă şi deplin arătată, în care se vorbeşte şi despre viaţa sfinţilor osîndiţi şi despre închisoare)

CARTEA DESPRE NEVOINŢE
A lui Ava Ioan, egumenul călugărilor din Muntele Sinai, pe care a trimis-o lui Ava Ioan, egumenul Mînăstirii Raithu, de care a fost îndemnat să o scrie. Se împarte în treizeci de Cuvinte, asemenea unor trepte ale unei scări, care urcă pe cei ce o urmează de la cele mai de jos la cele mai înalte, de unde cartea s-a numit şi «Scară».