Despre trezvie și rugăciune

„Prigonește-te pe tine însuți și vrăjmașii tăi alungați vor fi în apropierea ta.
Împacă-te cu tine însuți și se va împăca cu tine cerul și pământul.
Stăruiește-te să intri în cămara ta cea dinlăuntru și vei vedea cămara cea cerească, pentru că și una și alta e același lucru și intrând în una le vezi pe amândouă.
Scara împărăției acelora e înlăuntrul tău, e ascunsă în sufletul tău.
Scufundă-te în tine însuți de păcat și vei găsi acolo ascunzișuri pe care vei fi în stare să te ridici.“

(Sf. Isaac Sirul din Sbornicul p 305 - Cuv. 2, pag. 10, Ep. Teofan. Despre trezvie si rugaciune, Sf. Isaac, Q 14).

Dumnezeu S-a împăcat cu noi pe când eram noi păcătoși

Când gândirea noastră se învârte în cerc și e zdruncinată în simțirile ei din pricina amenințărilor Scripturii și a osândelor ei la adresa păcatelor noastre, n-avem nici o scăpare de această teamă decât gândul că Dumnezeu S-a împăcat cu noi prin moartea Fiului Său pe când eram noi păcătoși (Rom 5, 8). Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său într-o vreme când nu era nici urmă de frică de Dumnezeu în lume; căci stă scris: ”Am fost găsit de cei care nu M-au căutat și M-am lăsat căutat de cei care nu întrebau de Mine.” (Is. 65, 1)

(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, p. 125)