Materia cea văzută este îngrădire a celor lăuntrice

Atâta vreme cât sufletul nu se va îmbăta de credinţă în Dumnezeu, primind cu putere simţirea ei, el nici nu va putea tămădui neputinţa simţurilor, nici nu va putea să calce în picioare materia cea văzută, care este îngrădire a celor lăuntrice. Şi nu simte că socotinţa este maică a stăpânirii de sine şi rodul acestor două este slobozirea din lanţuri. Fără cea dintâi nu poate fi cea de a doua; iar cea de-a treia merge drept unde este cea de a doua, ca şi cum ele ar fi legate cu un singur frâu.

(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă, Cuvântul 1 - Pentru lepădarea de sine şi pentru rânduiala monahicească)

"Spre folosul tău am alcătuit la a ta [...], alesul nostru prieten Mar Ishozeka... Căci ţintesc iubirea ta... N-am făcut-o ca unul care are îndrăzneală, ci din iubirea mea fierbinte faţă de tine, căci până şi noaptea visez că sunt cu tine, fiindcă iubirea întrece orice hotar..." 
(Sf. Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici)

Plânsul după Dumnezeu este o simţire a inimii care caută pe Cel după care însetează

1) Plânsul după Dumnezeu este o tristeţe a sufletului, o simţire a inimii îndurerate care caută pururea nebuneşte pe Cel după care însetează; iar neajungându-L, îl urmăreşte cu osteneală şi se tânguieşte cu durere, alergând după El. (Cuvântul 07 - Despre plânsul de-bucurie-făcător)

CARTEA DESPRE NEVOINŢE

A lui Ava Ioan, egumenul călugărilor din Muntele Sinai, pe care a trimis-o lui Ava Ioan, egumenul Mînăstirii Raithu, de care a fost îndemnat să o scrie. Se împarte în treizeci de Cuvinte, asemenea unor trepte ale unei scări, care urcă pe cei ce o urmează de la cele mai de jos la cele mai înalte, de unde cartea s-a numit şi «Scară».