2)
Ochiul veghetor curăţă mintea, iar somnul mult împietreşte sufletul.
Monahul care priveghează e duşmanul curviei, iar somnorosul e soţul
acesteia543.
3)
Privegherea e potolirea aprinderii (trupeşti), izbăvire
de visuri (întinate), ochi umezit, inimă înmuiată, strajă
în faţa gîndurilor, cuptor de mistuire a mîncărurilor, îmblînzirea patimilor, pedepsirea limbii, alungarea nălucirilor544
________________________
543. «Ni s-a poruncit
să priveghem totdeauna în rugăciuni şi
citiri, dar
mai ales în sărbători. Căci monahul care priveghează îşi subţiază înţelegerea
spre o vedere (contemplare) folositoare sufletului. Iar somnul mult îngroaşă mintea. Dar ia seama să nu te predai pe tine în privegheri poveştilor
deşarte, sau gîndurilor rele. Căci e mai bine să dormi, decît să priveghezi,
ocupîndu-te cu cuvinte şi gînduri deşarte».
544. «Prin priveghere
se slăbesc duhurile răutăţii şi războaiele se potolesc,
sau prin priveghere sufletele oamenilor se aduc la străpungerea inimii.
Căci ea le pricinuieşte zdrobire şi smerenie». Prin priveghere se slăbesc
pornirile poftelor, pricinuite de surplusul de vigoare a trupului şi de
neatenţia minţii. Mintea cîştigă timp mai mult pentru cercetarea de sine,
pentru adîncirea în înţelesurile existenţei, care apar în timpul privegherii, neîmpiedicate de preocupările din afară. Aceasta ajută la alegerea faptei
drepte şi în clipele următoare. «Ceea ce îţi aduci aminte, fă! Şi ceea
ce nu-ţi aduci aminte, ţi se va descoperi. Şi nu-ţi vei preda cugetarea
fără discernămînt uitării, prin uitare».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu